Daniela Bojincă: Pișcoturi, Emil și Tiramisu

Salut! Je suis Bojincă. Daniela Bojincă. Sunt aici pentru că m-a obligat Emil să scriu un articol despre mine. Despre pișcoturi. Altfel, pe mine mă găsești aici, în casa mea virtuală.

Mă știu cu Emil de… nici nu mai știu de când, atât de mult timp se pare că a trecut. Oricum, sunt ceva ani. Și da, știu că pare greu de crezut, dar încă îl support și tolerez. Deși nesuferit, el e un minunat.

Dar atât despre Emil. Să trecem la subiecte mai importante. Adică să-ți vorbesc despre mine. O altă minunăție oltenească.

Pentru că sunt minionă, dulce și drăgălașă, porecla mea din blogosferă e Pișcot. Și, deși la un moment dat am renunțat la a mă mai asocia cu porecla și am trecut ca orice om mare, să mă asociez cu propriul nume din buletin, tot se facă că există mai multă lume care mă cunoaște drept Pișcot, decât Daniela Bojincă. Ceea ce nu poate să fie decât asocierea mea cu o ființă tare drăgălașă, dulce și simpatică în forma ei minionă.

Dar hai să-ți povestesc puțin despre pișcoturi și cum au apărut ele în viețile noastre. Pișcotul este un produs de paitserie care mai este cunoscut și sub denumirea de biscuiți Savoiardi. În rusă se numesc damskiye palchiki, iar în engleză lady fingers datorită formei cilindrice și plate, asemănătoare degetului mare. Și pun pariu că Emil habar nu avea asta și tocmai face ochii mari în timpul monitorului în timp ce citește.

Termenul de biscuiți Savoiardi vine de la ducele de Savoia Amadeus al VI-lea (care a trăit undeva între anii 1334 – 1383) și de la soția lui Bonne de Bourbon (care a trăit și ea undeva între 1341 – 1402). La un moment dat, prin perioada respectivă, sora lui Bonne de Bourbon, Janne de Bourbon, care era și soția regelui Franței de la vremea respective, Carol al V-lea, își vizitează sora împreună cu regale Franței. Și cum oaspeții nu erau oricine, Bonne de Bourbon vrea să-i impresioneze și dă ordin bucătarului șef de la curte să inventeze un nou desert care să-i dea pe spate sora și regale Franței. Iar bucătarul șef creează o minunată rețetă din albușuri și gălbenușuri de ou, zahăr și făină, denumită biscuiți de Savoiardi. Sau pișcoturi în zilele noastre.

Ulterior, biscuiții de Savoiardi au fost recunoscuți ca fiind desertul oficial al ducatului de Savoia, fiind oferite vizitatorilor ca un simbol al bucătăriei locale și apreciate în mod special de către tineri.

Astăzi picșoturile se folosesc ca ingredient de bază în numeroase deserturi precum torturi și tiramisu.

Și, pentru că lui Emil îi plac tare mult pișcoturile și implicit tortul de tiramisu, m-am gândit să-i las aici rețeta tortului de tiramisu. Nu de alta, dar poate nu mă mai bate pe mine la cap să-I fac tortul și și-l face singur, cu mânuțele lui două.

Rețetă tort de tiramisu

Ingrediente:

• 2 pungi de pișcoturi
• ½ kg frișcă
• 2 cutii de mascarpone
• 4 gălbenușuri de ouă
• 1 l cafea rece
• 100 ml lichior amaretto
• 100 grame de zahăr pudră

Mod de preparare:

1. Se amestecă mascarponele cu zahărul și gălbenușurile.

2. Se bate frișca. Iar din frișcă se pune câte o lingură și se încorporează în crema de mascarpone.

3. Se scaldă pișcoturile în lichidul de cafea cu amaretto (dar fără să se înmoaie de tot).

4. Se acoperă o tavă cu pișcoturile înmuiate, apoi se pune jumătate din cremă peste primul strat de pișcoturi. După se pune al doilea strat de pișcoturi , peste care se pune restul de cremă.

5. Deasupra se cerne o lingură de cacao și se dă tortul de tiramisu la rece cel puțin 2 ore.

Sfârșit!

P.S. E rețeta maică-mii și a zis să o plătim pentru publicarea ei.