halestEmil

Mersul la gratar are un farmec aparte!

mersul la gratar vs mersul la terasa

Mersul la gratar este o activitate foarte draga mie. Chiar daca nu am parte de prea multe astfel de activitati intr-un an, din lipsa de spatiu, ea are un farmec aparte. Si, ca sa intelegeti despre ce vorbesc, trebuie sa fac o distinctie clara.

Mersul la gratar este diferit de mersul la terasa si consumat mici (ori ceafa ori alte produse fripte), desi pentru unii inseamna fix acelasi lucru. In esenta mananci aceleasi lucruri, bei uneori aceeasi bere, dar diferenta este una ce nu poate fi neaparat explicata in cuvinte. Mersul la gratar presupune o altfel de socializare, presupune absenta chelnerului (ceea ce inseamna o intimitate mult mai mare), presupune deseori absenta aproape totala a altor persoane straine (cand faci gratarul la cineva in curte si nu intr-un spatiu mare, intr-o padure sau intr-un parc). Presupune, de asemenea, si mandria de a face tu micii, de a-ti etala minimele calitati de bucatar.

Nu si-n cazul meu, in cazul gratarelor eu sunt responsabil cu atmosfera si cu consumul, nicidecum responsabil cu facutul mancarurilor.

Ultimul astfel de gratar la care am luat parte a fost cel de Revelion: inchiarisem o cabana la munte, cabana prevazuta cu un loc pentru gratar. Si imi amintesc de socializarea aia misto din dreptul gratarului, alaturi un vin fiert (caci era frig) sau de o tarie (aveam visinata), Sa ne intelegem: socializarea aia, ca de altfel si sunetul ala atat de placut de busteni care ard si ulterior de mici care sfaraie, impreuna cu mirosurile aferente, sunt lucruri ce nu pot fi inlocuite de nimic.

Bine, acolo la munte, unde eram (in Sugas, judetul Alba), cabana era complet dotata. Nu a trebuit sa venim noi de acasa cu tot felul de accesorii pentru gatit. Nici macar cu saculetul cu carbuni nu a trebuit sa venim. Ca idee, insa, cei cu adevarat pasionati de gratar, adica cei care se si lauda cu calitatile lor de bucatari, se lauda si cu inalta dotare din punctul de vedere al accesoriilor. Un grataragiu autentic nu va accepta gratarele de unica folosinta ori alte ustensile neprofesioniste. Acelea-s pentru amatori.

Fara sa ma pricep la aceste lucruri, pot spune ca imi lipseste mersul la gratar. Da, as merge la terasa, chiar si acum as face-o dac-ar fi deschisa vreuna, dar mersul la terasa (ca de altfel, la modul general, mersul la carciuma) nu se poate compara niciodata cu mersul la gratar.

Nu zic, in unele circumstante mersul la restaurant este preferabil mersului la gratar. Nu intru in detalii de genul.

Spun doar ca mersul la gratar are un farmec aparte si ca imi lipseste. Si, daca stau sa ma gandesc, unele dintre cele mai misto amintiri ale mele sunt de la gratar. Mersul la terasa e banalitatea, e ceva ce poti face oricand si oriunde (si cu oricine, as adaugat); mersul la gratar e ceva special, intai si intai rar.

ps: Mersul la gratar inseamna, pentru mine, sa beau musai bere ori, la limita, vin fiert. Inteleg ca trebuie sa existe si cineva cu masina, dar inteleg la fel de bine ca si daca as avea carnet, tot n-as fi io acela.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *