Caru cu bere in vremea pandemiei este (destul de) trist

Caru cu Bere Emil Calinescu

Caru cu bere nu s-a aflat niciodata pe lista preferintelor mele in materie de localuri, nici din punct de vedere culinar, nici din alt punct de vedere. Nebucurestenii, fie ei straini ori provinciali (nu zic deloc peiorativ) sunt innebuniti dupa local, deci ultimele dati (exceptand aceasta perioada) am fost ca insotitor pentru astfel de persoane. E drept, este posibil sa nu stiu exact ce sa comand si ce sa apreciez.

Caru cu bere are si o terasa afara, acum usor extinsa, insa dintotdeauna farmecul era sa bei o bere inauntru. Arhitectura localului este una deosebita, afara neavand niciun fel de peisaj special (o straduta banala din Centrul Istoric al Capitalei). Drept urmare, in epoca trecuta, cea de dinaintea pandemiei, eu mergeam inauntru chiar si vara: era aer conditionat, berea era rece, iar peisajul era mai misto decat afara.

Caru cu bere era printre prioritatile mele atunci cand eram student. Meniul lor studentesc, denumit strategic MENIUL RESTANTIERULUI, care continea 3 mici, cartofi prajiti si o bere, era exact ce trebuie si, bonus, chiar MI se potrivea. De cand nu mai sunt student vizitele mele la Caru cu bere s-au rarit.

Emil Calinescu Caru cu Bere 2020

Caru cu bere, insa, avea o atmosfera speciala. Atmosfera aia de carciuma, o veselie, o buna-dispozitie contagioasa (cuvant aproape interzis in perioada asta!), toate acestea ma atrageau din cand in cand. Vizitele mele, de fapt, prin asta se caracterizau: eram convins ca dau banii pentru local si pentru atmosfera, nicidecum pentru mancare.

In pandemie am fost fix de 2 ori la Caru cu bere, alegand de fiecare data un meniu de pranz (ulterior putand alege meniurile de cina; sunt alte preparate, nu mai ai ciorba, dar sunt la fel de rentabile ca pret; exista si meniuri de mic dejun, pentru cei mai matinali dintre noi). Foarte avantajos ca pret, meniul de pranz este o varianta excelenta pentru ca localul sa reziste. E drept, cam schimba specificul localului sau, ma rog, il ingusteaza. De fapt, meniuri au existat dintotdeauna, insa publicul de meniuri venea la pranz, lasand locul seara celor care doreau cu adevarat sa se distreze. Acest din urma public a disparut, fortat fiind de imprejurari.

Ca element de noutate, Caru cu bere figureaza si pe mai multe platforme de delivery, nu stiu exact pe care. Ideea este simpla: unii oameni vor sa manance acasa (sau la birou, cine o mai lucra de la birou) mancarea de la Caru cu bere. Pana acum 1 an acest lucru parea incredibil, Caru cu bere insemna intai atmosfera si abia apoi calitatea mancarii.

Acum, s-ar putea sa radeti pentru ca va voi spune, insa in cele 3 dati din pandemie cand am vizitat Caru cu bere mancarea mi s-a parut foarte buna, as zice MULT mai buna decat inainte. Socant? In plus, in momentul in care nu am mai dat 5 lei pe un mic, ci 19.9 lei pe tot meniul, mancarea mi s-a parut inclusiv ca renteaza, ca are un pret corect.

Ultima data, ieri, am mancat urmatoarele (vi le si arat):

Felul 1: Ciorba de vacuta

Caru cu Bere Ciorba de vacuta

Excelenta, exact cum trebuia sa fie. Si, desi p-asta n-am mai pozat-o, am primit la ea si o paine excelenta (de casa, facuta de ei), paine pe care am mancat-o si la felul 2 (olteanu’ mananca paine la orice).

Penultima data cand am fost comandasem supra crema de legume. Desi mi-a placut, neavand nimic sa-i reprosez, nu pot spune ca avea ceva deosebit. Asta de vacuta, insa, a fost foarte buna. Excelenta. Nimic de reprosat.

Felul 2: Mititei (in numar de trei) cu cartofi prajiti si salata de muraturi asortate (castraveciori si varza)

Caru cu bere mititei cu cartofi prajiti

Si penultima data tot mici mancasem si mi se parusera foarte buni. Am zis sa comand acelasi lucru, sa am conving. Nu d-alta, dar eu sunt SURPRINS de cat de buni sunt dintr-un motiv evident: ultimele dati (inainte de pandemie, deci) micii ma dezamagisera profund, nu doar ca gust, ci si ca frigere (arsi).

Am facut nu demult un top al micilor bucuresteni. Dupa ce am fost de 2 ori la Caru cu bere si am mancat mici (si, vorba aia, am mai si intrebat un prieten, si el pasionat de mici), pot spune ca mititeii de aici nu ating nivelul primelor 2 locuri (Casa Oprescu si Terasa Obor), dar se bat cot la cot cu cei din regie (La Maria si Ion). Ar trebui sa ii mananc in paralel pentru a ma convinge. Paradoxul este, insa, altul: la Caru cu bere micii ajung mai ieftini daca-i iei la meniu. Deci da, Caru cu bere a ajuns mai rentabil decat o carciuma din regie.

Felul 3 (desert): Tortul Casei – tortul copilariei

Caru cu Bere Tortul Casei Tortul Copilariei

Recunosc, acesta este preferatul meu. Motivele sunt in numar de 3:

  • Intr-adevar imi aduce aminte de copilarie. Si e foarte bine sa se intample asta.
  • Celelalte deserturi sunt banale, papanasi si clatite. Acest desert este diferit, este acel ceva specific localului, pentru care vii la Caru cu Bere (nu vii DOAR pentru asta, dar e bine ca un local sa aiba un preparat cat de cat specific, care sa diferentieze acea locatie de altele).
  • Este mai usor si decat clatita, si decat papanasul. Crema de zahar ars este la fel de usoara, data viitoare p-asta o voi incerca.

Emil Calinescu desert Caru cu bere

Berea este la fel de buna (rece si usoara, curge excelent pe gat), insa surpriza placuta a venit din partea unei … limonade (de soc). Nu stiu daca v-am mai spus, insa eu beau aproape de fiecare data limonada (ori ceva acru) inainte de desert, pentru a simti dulcele mult mai intens.

Acum, revenind la comparatia temporala, eu sunt convins ca mancarea de la Caru cu bere, cel putin in cazul mancarii ieftine, de meniu, este mai buna acum decat era acum 1 an. Atmosfera, insa, este mult mai trista. Nu doar ca nu mai canta nimeni, dar inclusiv distantarea meselor accentueaza senzatia.

Nu, nu acuz pe nimeni, fiecare se adapteaza cum poate acestei situatii. Spun doar ca oamenii nu se mai distreaza la Caru cu bere, ci vin din cu totul alte motive: sa stea de vorba cu un prieten vechi, sa ia un pranz de afaceri (sau o cina), sa manance undeva ieftin pentru ca pur si simplu le e foame ori sa se prefaca, sa mimeze, ca se distreaza.

Am fost, de asemenea, surprins (nici pozitiv, nici negativ, doar surprins) de numarul curierilor care se plimbau pe acolo. Este cerere mare in acest sens.

In final, mai spun un singur lucru: am intrat inauntru sa merg la toaleta si mi s-a parut sinistru sa vad un local atat de mare, de impunator, de frumos si de imbietor ca este GOL. Imi venea sa urlu de nervi pe cei care tin in continuare inchise restaurantele.

Emil calinescu la Caru cu Bere
Poza asta-i din noiembrie, de la penultima mea vizita la Caru cu Bere

In loc de concluzie, cred ca acest local, Caru cu bere, este localul care atrage cele mai multe reactii extreme: multi il adora, multi il urasc. Nimanui, insa, nu le este indiferent. Ceea ce nu e deloc un lucru rau, sa ne intelegem 🙂 (Pentru detalii legate de local vizitati cu incredere www.carucubere.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *