Candva imi doream sa ajung pizzar

Candva imi doream sa ajung pizzar pentru ca, din punctul meu de vedere, pizza este o mancare pentru toata lumea, usor adaptabila, usor personalizabila si, credeam eu, extrem de usor de facut. Nu despre pizza la modul general vreau sa va vorbesc, am facut-o deja, nici despre cum se mananca ea (daca pizza este bine feliata dinainte, nu-mi trebuie nimic, nici furculita, nici cutit, mainile mele, musai dezinfectate in zilele acestea, si gata) ci despre cele 3 momente in care invidia mea fata de pizzar a crescut. Asadar:

Cea mai picanta pizza a fost una cu ardei iute in blat

Un amic imi spune ca a mancat cea mai picanta pizza posibila la o pizzerie mexicana. Ma rog, nu mai stiu cum se chema localul, intre timp s-a inchis, deci nici nu pot verifica, insa experienta a fost cu adevarat memorabila. Tin minte absolut tot contextul si, datorita meciului, va pot spune si data: 15-06-2006.

Contextul, pe larg, era dat de campionatul mondial de fotbal din Germania. Meciul la care am consumat aceasta pizza, caci de acolo stiu data, a fost Anglia vs Trinidad & Tobago (scor 2-0, Anglia marcand tarziu de tot).

Experienta cu acea pizza a fost memorabila: era o pizza mexicana, pizza casei, care avea totul iute: salam iute, mozarella, iute carnati iuti, ardei iute si, bomboana de pe coliva, ardei iute in blat. Credeam ca-mi explodeaza ochii de cat de rau lacrimam. Dar am reusit s-o termin.

Trecand peste experienta in sine, atunci a fost prima data cand am constientizat cat de adaptabila este pizza. Daca as avea unde s-o repet, as face-o.

Blatul cu branza este printre preferatele mele

Nu stiu daca cei de la Pizza Hut, cu al lor Cheesy Bites, au fost primii, dar cert este ca descoperirea acestor pizze a fost un al doilea moment de revelatie pentru mine. Mi-am amintit, evident, si de pizza mexicana, etalon pentru mine ca experienta memorabila, insa mi-am dat seama cat de personalizabil poate fi insusi blatul. Multi ignora acest aspect, desi pentru mine este cel mai relevant.

Pizza cu ananas este preferata mea

As zice pizza Hawaii, ca eu ma imbrac des Hawaii, insa lucrurile sunt un pic diferite in cazul meu. Caci pizza Hawaii, in mod normal, contine ceva carne (de obicei sunca). Nu zic ca-mi displace, insa eu prefer un ananas pus peste branzeturi (quattro formaggi cu extra-topping de ananas, de pilda). Ori, asa cum au cei de la Domino’s, un Spicy Hawaii, sa iau bucata de ananas si sa o simt usor picanta.

Vazand succesului ananasului pe pizza, cateva pizzerii au inceput sa puna si alte fructe: am gasit piersici pe pizza, de pilda, insa din pacate nu le-am testat inca. Urmeaza s-o fac cat de curand.

Intre timp, mergand prin multe pizzerii si restaurante care au pizza, mi-am dat seama de marea problema a pizzarilor: PUBLICUL. Oricat de creativ ar fi acel om, publicul mancator de pizza nu este atat de dornic de incercat chestii noi cum sunt eu. Cei ca mine sunt putini. Foarte multi cauta vesnicele quattro stagioni, quattro formaggi sau diavola. Nu ar testa nimic diferit, nimic special. Adica, ma rog, cei care ar face-o sunt foarte putini si nu renteaza sa experimentezi pentru ei.

O singura exceptie notabila am intalnit, existand o pizzerie misto in Craiova, Praz Vegas se cheama, unde la loc de cinste se afla cateva sortimente cu … praz. Este detinuta de Ciprian Ogarca, fost concurent la Master Chef, care punea praz in orice. Eu am testat pizza mandrie olteneasca, cu mici si praz. E geniala, credeti-ma.

Acum, sa reajungem din nou la mine. Candva imi doream sa ajung pizzar, ii invidiam maxim pe acestia (nu pe restul bucatarilor, doar pe pizzari; stiu, sunt dubios), insa acum nu gatesc nimic. Nici nu am toate sculele necesare: nu ma refer la un set de tacamuri complet, caci din ala gasesti in orice casa, ci ma refer, de pilda nu am in toata casa o forma de copt pentru pizza, una special dedicata, evident. Nici feliator pentru pizza nu am (desi acela recunosc ca nu e absolut necesar). Nu mai zic de faptul ca cea mai buna pizza este cea coapta la un cuptor pe lemne.

Inainte sa va propun o reteta de pizza pe care n-am testat-o niciodata, trebuie sa va mai marturisesc un lucru pe care l-am subliniat si cu alte ocazii: gasesc prea putine pizze cu sos alb in meniurile restaurantelor. Din 10 pizze, una, maximum 2 au sos alb. Drept urmare, am ajuns sa caut prin meniuri aceste comori ascunse numite pizzele cu sos alb.

Va dau, des, ca exemplu o pizza cu sos alb marca Emil Calinescu (HalestEmil cu sos alb #cumarveni):

• Un blat plin cu crema de branza presedient, asemanator President Fresh de la Domino’s.
• Multa mozarella;
• Gorgonzolla;
• Ananas (fresh);
• Sos alb pe deasupra (care sa contina smantana, maioneza, usturoi);
• Un pic de ceapa (nu multa);
• Ardei iute (optional).

Legat de ananas, exista 2 moduri de a pune ananasul pe pizza: fie il pui in cuptor, fie il pui deasupra, dupa ce ai scos pizza din cuptor. Sa ne intelegem: ananasul se pune musai din conserva, putini il taie si-l pun proaspat (desi eu as incerca asta la mine acasa, macar din curiozitate), insa e foarte important CAND il pui. Daca-l pui de la inceput si-l lasi la cuptor, el se va usca, dar isi va lasa aroma in pizza. Luandu-l, insa, ca atare, cu mana, sa-l gustati separat, o sa vi se para lipsit de gust. Mai exista si varianta in care pui ananasul la sfarsit de tot, peste pizza fierbinte. Nu trebuie sa fie rece, din frigider, ci trebuie sa fie la temperatura camerei. Isi va lasa o parte din sirop (atentie, sa nu fie un compot de ananas foarte dulce), dar bucata de ananas va ramane fresh.

Eu as manca iute aceasta pizza, insa cei care o doresc dulce pot elimina usor ardeiul iute. Si nu, pizza nu are nevoie de altceva si in niciun caz nu are nevoie de PUTIN DIN TOT.

De ce nu incerc o astfel de pizza am spus: mi-ar fi teama ca nefacand eu blatul sau nestiind sa-l fac, sa imi iasa o pizza dezamagitoare. Dar as vrea ca a mea reteta sa ajunga in meniul oricarei pizzerii, asa cum imi doresc sa vad cat mai multe fructe pe pizza.

Ca sa inchei: Candva imi doream sa ajung pizzar, insa am ajuns un mare consumator de pizza. Articolul acesta este inscris intr-un concurs, insa nu este vorba de un concurs culinar, ci de unul blogosferic, Spring Super-Blog 2021, pentru magazinul online Dajar. Daca puneti in aplicare reteta mea, rog a nu da vina pe Dajar pentru acest lucru (si nici pe competitia Spring Super-Blog 2021). Pozele sunt luate toate de la sponsor, de pe pagina de Facebook, respectiv site-ul acestuia.