Pizza cu ananas este emblematica pentru mintea deschisa
18 decembrie 2021
Pizza cu ananas si a sa controversa mi se pare foarte misto de analizat din alta perspectiva. Nu cea culinara, privitoare la cat de bine se imbina gusturile, este cea care ma intereseaza pe mine, ci perspectiva psihologica..
Din punctul MEU de vedere, 95% dintre cei care fac glume pe seama acestui sortiment, pizza cu ananas, nu au avut niciodata curiozitatea sa o testeze. Nu ar putea spune DE CE nu le place, nu ar putea explica de ce alaturarea este gresita, ci spun din start ca refuza sa manance asa ceva.
Sa ne intelegem, nu-i condamn pe cei care nu apreciaza ananasul. Ii inteleg, acolo este strict chestiune de gusturi. Nici eu nu suport dovleacul, deci nu as incerca nimic care contine dovleac, desi o combinatie mai ampla ar putea fi tentanta in ideea in care dovleacul ar putea sa se simta foarte putin. Culmea este, insa, ca desi-mi displace dovleacul copt si placinta cu dovleac, sunt cumva tentat sa incerci supa crema de dovleac. Desi-s 90% convins ca nu-mi va placea, sunt totusi curios.
De asemenea, nici cei care nu mananca pizza, din N motive, nu sunt inclusi aici. Fie din motive de nutritie, considerand-o o bomba calorica, fie din motive de gust, nu e de condamnat o persoana care pur si simplu nu apreciaza pizza.
Revenind la pizza cu ananas, de condamnat sunt cei care apreciaza pizza, apreciaza ananasul, insa nu ar incerca „din principiu” combinatia dintre cele 2.
Principalul argument al lor este legat de amestecarea desertului cu felul principal. Cum sa pui un desert peste felul principal? Ce nu stiu ei este ca multe deserturi se pun in felul principal: sosul de miere si mustar se foloseste des la prepararea carnei de ratusca, sosul de caramel este iarasi des intalnit la multe mancaruri, feluri principale, iar unii prepara sos de visine la friptura. Rusine sa le fie tuturor, nu?
Totodata, ananasul este des intalnit in restaurantele chinezesti, in multe dintre ele putand gasi sortimentul numit „pui cu ananas”, la Kung Fu King au asa ceva, de pilda. La acest din urma restaurant imi place sa „mixez”: iau meniu DA, cel care-mi permite sa iau 2 feluri principale, o garnitura si un desert: iau de obicei pui cu ananas la unul din feluri, celalalt fel fiind ceva iute, pun salata si garnitura si le arunc toate PE ACEEASI FARFURIE. Si nu, ananasul ala nu face ca mancarea din fata mea sa devina desert.
Revenind la pizza cu ananas, pana sa ajung la discutia in sine, la deschidere, trebuie sa va zic cele 2 combinatii care-mi plac mie, dar si despre cele 2 modalitati de punere a ananasului. Caci nu, Pizza Hawaii clasica nu este printre favoritele mele (desi nu o resping DIN START). Asadar:
- Combinatia mea preferata, pe care o incerc, insa, doar la anumite pizzerii, este Quattro Formaggi cu extra-topping de ananas. O incerc doar la anumite pizzerii pentru ca-s foarte pretentios la Quattro Formaggi. Daca branzeturile sunt ieftine, pizza rezultata poate fi una de-a dreptul gretoasa. Daca ele sunt de buna calitate, combinatia este realmente delicioasa.
- A doua combinatie care-mi place este cea pe care o gasiti in unele locuri sub denumirea de „Spicy Hawaii”. Daca nu o gasiti, puteti s-o faceti voi. In loc de bacon sau ce se pune pe o Pizza Hawaii clasica, trebuie pus un salam picant. Nu un ardei iute, desi merge si jalapenos, ci un salam picant. La Domino’s, de unde am mai luat, e cu sunca si jalapenos, insa prefer varianta, fie si improvizata de mine, cu salam picant. Oricum, ananasul iute imi place la nebunie.
Acum, in mod evident o pizza mult mai buna este cea in care ananasul pus e proaspat. Din pacate, n-as putea spune UNDE anume gasiti asa ceva. Eu n-am intalnit nicaieri. Mi s-a indicat o locatie din Timisoara, voi merge s-o vizitez urmatoarea data cand ma voi afla acolo, dar nu am nimerit pana acum vreo astfel de locatie. Evident, exista compoturi ieftine si compoturi scumpe. Si, la fel de evident, exista compoturi FOARTE-FOARTE dulci si compoturi putin dulci. Eu prefer, daca tot e sa fie din compot, unul bun si foarte putin dulce.
Legat de modalitatea in care e adaugat ananasul, sunt 2 posibilitati:
- Pui ananasul de la inceput, unii il si acopera cu mozzarella, deci il vei pune si pe el in cuptor. In acest caz el se usuca, nu mai este suculent, dar sucul va fi inglobat in pizza. Daca e din compot, evident ca pizza va deveni un pic mai dulce.
- Pui ananasul la sfarsit, exact dupa ce ai scos pizza din cuptor. Evident nu scoti compotul din frigider, ci e de la temperatura camerei. El se va inmuia un pic, caci pizza este fierbinte, insa nu se va usca.
Exista si varianta intermediara, de a pune ananasul spre final, urmand a mai lasa pizza cu ananas cu tot inca 2 minute in cuptor.
Eu nu spun niciodata bucatarului CUM sa prepare pizza, chiar daca din experienta mea privitoare la pizza cu ananas, prefer varianta cu ananasul pus la sfarsit.
Acum, sa trecem la partea cu adevarat importanta, la DESCHIDEREA pe care (nu) o au unii fata de nou. Sunt persoane care s-ar duce in oras sa manance aceleasi si aceleasi lucruri, care nu au niciun fel de curiozitate sa testeze ceva nou. La pizza, daca ne referim strict la acest preparat, vor lua acelasi sortiment peste tot. Vor stramba din nas la sortimentele originale ale localului, orientandu-se tot spre Quattro Stagioni, Carnivora sau Rustica (Taraneasca).
Ca principiu, fara sa judec in vreun fel gusturile cuiva, daca 2 chestii iti plac separat, nu ar fi motive sa nu-ti placa impreuna. Daca-ti place pizza si iti place ananasul, de ce crezi ca ti-ar displacea pizza cu ananas? Nu neg, ar putea sa-ti displaca, dar de ce nu vrei sa te convingi singur? De ce nu vrei sa o incerci?
Pot accepta chiar si ideea ca nu vrei sa-ti risti banii. La limita, dar o pot accepta. Insa am iesit in multe situatii la pizza cu niste oameni care efectiv au refuzat sa ia o felie de la mine. Au refuzat chiar si sa taie o bucata, au refuzat DIN PRINCIPIU sa guste. Nu riscau niciun leu. Si, totusi, au refuzat.
Daca as avea restaurant, eu as pune ca intrebare de baraj Ce parere ai despre pizza cu ananas? Daca omul A REFUZAT sa guste asa ceva din principiu nu ar avea ce sa caute in restaurantul meu. Eu nu o bag pe gat, nu consider ca cine nu apreciaza asa ceva merita criticat. Sunt, insa, de parere ca ar trebui sa fim mai deschisi la nou, la preparate si combinatii noi, si nu ar trebui NICIODATA sa plecam de la premisa ca un preparat ne displace fara sa-l fi gustat.
Problema, de fapt, este ca gandirea incuiata din punct de vedere culinar este la fel de incuiata si-n alte privinte. Fix din acest motiv pizza cu ananas este un simbol. Un simbol nu culinar, ci un simbol al deschiderii pe care o ai pentru nou.
Pizza cu ananas poate fi un film, o carte, un spectacol de teatru sau o melodii. Unii asculta orice melodie, pronuntandu-se asupra ei DOAR dupa ce au ascultat-o. Altii refuza din start s-o asculte.
In domeniul teatral, pizza cu ananas poate fi, de pilda, un spectacol cu Tudor Chirila. Fara sa-l apreciez pe el pentru ce canta, spectacolul Visul American mi s-a parut bun. Nu fabulos, nici macar excelent, ci bun. Insa spun asta DUPA ce l-am vazut. Sunt unii care refuza DIN PRINCIPIU sa vada spectacole cu el pe scena.
Iar cel mai naspa lucru, din punctul meu de vedere, este sa critici o carte, un film, un spectacol ori un sortiment culinar fara sa-l fi testat. Ok, esti incuiat, nu vrei sa mananci pizza cu ananas. Insa ce ai impotriva acestui sortiment si a celor care-l apreciaza? Daca altii nu-s incuiati nu sunt de condamnat. Dimpotriva.
Asadar, va intreb si pe voi: ce parere aveti despre pizza cu ananas? Si, mai ales, care este pizza cu ananas din mintea voastra? Acea chestie pe care nu vreti s-o incercati si pe care o criticati fara sa stiti efectiv cum e.
[…] cazul meu, lucrurile sunt clare: de curiozitate! Dupa cum va ziceam in articolul precedent, eu nu refuz din start un amestec. Eu ma pronunt asupra lui DOAR dupa ce L-AM GUSTAT, l-am […]