Paste iuti MEMEORABILE dupa un film gretos de siropos!

Era candva prin 2014-2015, deci candva inainte de Colectiv, PANA sa se inchida Cinema Studio, cand acolo, la acel frumos cinema de arta (ce poetic suna) se desfasurau multe festivaluri de film. Cel despre care vorbesc aici se chema Cinepolitica, festivalul filmului politic. Pentru mine a fost primul Cinepolitica din cariera mea de blogger cinefil. Era ultima zi, urma sa aiba loc petrecerea finala. Ma duc la un film despre care nu stiam mare lucru, doar ca e sud-american (ceva coproductie Argentina si cu inca o tara, Mexic sau Chile). Eh, rar mi-a fost dat sa vad un film mai siropos. Cred ca a fost cel mai siropos film vazut vreodata la cinema. Eh, DUPA acest film am avut o pofta nebuna de paste iuti. Credeam ca doar asa imi va trece greata. Nu stiu daca ati avut vreodata o GREATA INTENSA dupa ce ati vazut ceva siropos (si io-s din ala defect, care nu iese din sala in timpul filmului, prefer sa ma chinui pana la final). Am mers la o pizzerie pe care o stiam, Tratoria Don Vito (Mendeleev nr 1 e adresa), undeva aproape de Cinema Studio, si am cerut fix asa: cele mai iuti paste pe care le aveti. Mi-a dat arrabiata. Au fost atat de iuti incat am baut 2 beri la local, inca vreo 4 sau 5 la petrecerea finala a Cinepolitica si tot simteam iuteala aia pe gat.

O iuteala, sa ne intelegem, cumva placuta, de care ulterior mi-a parut rau ca am scapat. Atunci insa, dintr-un motiv INCA neinteles de mine, ma enerva. Voiam sa scap de ea.

Au fost niste paste memorabile, pe care am incercat sa le reproduc. Sa le copiez.

Ma rog, eu nu gatesc acasa, nu singur, drept urmare am fost la vreo 2 prieteni si la vreo 10 alte carciumi. Tot incerc arabiata, tot incerc sa gasesc acel gust INTENS, acele paste iuti MEMORABILE din toate punctele de vedere. Si NU le gasesc.

Tin minte ca am fost la un amic, am cumparat impreuna ingredientele necesare, a luat musai paste din grau dur, auzise el ca alea merg (eu habar n-aveam), am luat si un sos arrabiata de la Baneasa (cei de la Baneasa au o gama bogata de sosuri), am urmat o reteta de arrabiata. Si … nimic.

Moment in care am tras urmatoarele 5 concluzii:

1. Meseria de bucatar, de chef, trebuie respectata nu precum respecti meseria de gunoier ori de muncitor necalificat. Nu ii respecti doar munca, ci si EXPERTIZA. Nu toti putem fi bucatari, nu tuturor ne ies mancarurile ORICAT ne-am stradui. Este vorba si de MUNCA, extrem de multa MUNCA, dar si de TALENT. Pe care, ati ghicit, il avem sau nu.
2. O mancare memorabila depinde si de CONTEXT. Este o chestiune psihologica. Iar contextul nu poate fi copiat, replicat. Acel context ramane unic oricat m-as stradui eu sa repet isprava.
3. O experienta culinara MEMORABILA poate sa aiba loc dupa o experienta de alta natura deloc placuta. Va mai dau un alt exemplu: o amica imi povestea ce pizza buna au la un spital din Bucuresti. Ea a avut 2 sarcini grele, toxice, pe care le-a dus intr-un final la capat, dar cu multe zile de spitalizare. Experienta nu a fost placuta, dureri, spitale, insa gasise ceva pozitiv in toata acea experienta: PIZZA. Care pizza, sa ne intelegem, daca te duci ACUM sa o mananci pare banala. Pana si ei i se pare astfel. Dar atunci, IN ACEL CONTEXT, parea cea mai buna pizza din lume.
4. O experienta culinara memorabila s-ar putea sa nu fie neaparat pozitiva la inceput. Asa cum, pentru mine, iuteala aia atat de intensa a fost usor deranjanta. Dupa ce am mancat acele paste iuti, am baut bere si voiam sa simt gustul berii. Dar nicio sansa: undeva in strafundurile gatului exista o iuteala de care nu puteam scapa.
5. Ce nu am spus in paragraful initial si trebuie sa spun aici: iuteala aceea nu a fost din aceea sa te bage in spital. Nu a fost nici macar din aceea care sa te impiedice sa te bucuri de gustul mancarii. Nu era nici artificiala, asa cum sunt unele. Ca sa intelegeti partea memorabila: am mancat acele paste iuti, mi s-au parut PICANTE, dar nicidecum EXAGERAT de picante, insa „problema” acelei iuteli era PERSISTENTA ei. Si fix asta am tot cautat ulterior si nu am mai gasit: fie dadeam de paste EXAGERAT de iuti, pe care le mancam cu greu, dar carora nu le simteam deloc gustul, fie dadeam peste paste foarte putin iuti spre deloc (desi arrabiata sunt PRIN DEFINITIE paste iuti). Fix echilibrul ala il tot caut eu si pe bune ca nu-l pot gasi.

Toata lumea ma indeamna: Gateste cu Baneasa. Lucru cu care sunt de acord in principiu, multi prieteni care gatesc mi-au vorbit la superlativ despre pastele lor, insa cand ma gandesc ca oricat m-as stradui nu voi regasi acea iuteala MEMORABILA, parca mi se taie cheful de gatit. Sunt eu defect, asta stiu deja, insa am si un respect (prea) mare pentru chefi. Pur si simplu plec de la premisa ca nu pot gati ca ei, asa ca mai bine nu incerc.

Eu va mai spun doar ca acest articol despre Paste Iuti a fost scris pentru competitia Super-Blog 2022. Iar la final va intreb pe voi: nu ma intereseaza care este cel mai siropos film vazut, desi poate ar fi util, sa stiu ce sa evit, insa TREBUIE sa va intreb care sunt cele mai iuti paste mancate vreodata. Daca e vreun local unde s-a petrecut acest lucru, dati de veste, sa le fac o vizita. Ziceti-le ca-s client bun, mananc mult, beau mult, deci ii pot salva de la faliment.

ps: Ca sa intelegeti ce memoreaza creierul meu, am tinut minte acele paste iuti, insa oricat m-as stradui nu v-as putea spune numele filmului. Pastele l-au sters complet din mintea mea. Si bine au facut!