De ce să bei vin roşu la masa de Paşte?

De ce să bei vin la masa de Paşte? De ce nu bere? De ce nu alte băuturi? Ce are vinul atât de special, de diferit? La această întrebare voi încerca să răspund in rândurile care urmează.

Intâi şi întâi, pentru mine berea este opţiunea numărul unu. Am spus deja de ce, de ce mă reprezintă berea. Drept urmare, la evenimentele în familie trebuie să beau ceva diferit. Masa de Paşte trebuie să difere de o masă pe care o iau în mod curent în oraş cu prietenii.

În al doilea rând, vinul roşu merge cel mai bine cu carnea de miel. De Paşte se serveşte miel. Atenţie: miel au pe masă inclusiv cei care nu apreciază neapărat carnea de miel, căci chiar şi aceştia, dacă nu sunt vegani, consumă măcar un drob. “Spune nu droburilor” (dacă ţii la silueta ta)!

În al treilea rând, vinul roşu aduce aminte celor mai în vârstă de Paştele pe care aceştia îl petreceau la ţară cu familia, acum 30-40-50 de ani. Chiar dacă acum se află pe masă un sortiment de Beciul Domnesc, irelevant dacă este vreun Pinot Noir, vreun Chardonnay ori vreo Fetească Neagră, ideea este că vinul în cauză aduce aminte de vinul “ăla bun” pe care părinţii ori bunicii îl serveau la masa de Paşte pe vremuri. Pe vremea cand ei erau tineri şi frumoşi.

În al patrulea rând, cică ar fi trebuit să încep cu asta, Sângele Domnului este simbolizat de vinul roşu. Musai roşu.

Totodată, povestea vinurilor de la Beciul Domnesc este una inspiraţională tânara generaţie. Însă cine mai are timp să se gândească la povestea vinului de pe masa de Paşte?

Sărbătoarea pascală este despre religie, pentru cine-i credincios, despre familie, despre revederi, despre voie bună. Despre povestea vinului ai timp în alte zile, însă uneori mesele de Paşte pot deveni memorabile. Iar vinul de pe masă se poate dovedi ingredientul perfect, cel care a făcut diferenţa. Cel care a făcut acea masă memorabilă.

Un prieten mi-a povestit cândva o chestie interesantă: cică părinţii lui nu concepeau masa de Paşte fără un vin roşu pe masă. Deh, Sângele Domnului. Doar că la una dintre sărbatorile pascale nu a mai fost vin roşu. Deloc. Însă acest prieten al meu avea în portbagaj o naveta de vin rosu. Aşa că acel Paşte a fost sărbătorit rose.

A devenit memorabil în familia lui, a devenit cunoscut drept “Paştele roz”, sau rose, fiind una dintre cele mai intense mese pascale trăite de ei. Cu toate astea, ei nu concept să aibă alt “Paşte roz”, aşa că de atunci înainte tot vin roşu consumă de Paşte. Recunosc însă că acel vin rose a fost cu adevărat DIVIN şi memorabil în acel an. Doar în acel an, simt ei să sublinieze.

Din păcate sau din fericire, eu nu am amintiri memorabile de povestit legate de mesele de Paşte. Până acum patru aş fi zis “din păcate”, însă după experienţa pandemiei mi-am însuşit expresia: să te ferească Dumnezeu de vremuri interesante. Altfel spus, a-ţi petrece în mod banal Paştele alături de familie nu este nicidecum un lucru rău. Greşit. Este ceva normal, firesc, o experienţă pe care o recomand, pe care o doresc tuturor.

E drept, nu recomand nimănui să facă asta alături de un vin banal, dar poate-s eu mai snob. Mai pretenţios.

Argumentele de mai sus rămân valabile. De ce să bei vin la masa de Paşte? Pentru că acesta se potriveşte cel mai bine în peisaj. Aşa cum acest articol se potriveşte ori ar trebui să se potrivească perfect în peisajul Spring Super-Blog 2024. Dacă va fi sau nu notat cu o notă câştigătoare rămâne de văzut. Eu îmi doresc şi închin un pahar de vin rose, căci acesta-i preferatul meu, pentru inspiraţie, pentru ca acest lucru să se întâmple. Doamne-Ajută şi mult noroc tuturor!