Amintiri de la Restaurant Intermacedonia!
9 ianuarie 2025
Restaurant Intermacedonia s-a inchis. Aceasta este stirea, de aici plec. Din acest motiv scriu acest articol. Vreau sa ramana undeva scrise toate aceste amintiri. Sper ca acest blog sa ramana in picioare. Sper sa nu-mi vina vreodata ideea proasta sa-l inchid.
Pentru cine nu stie, Restaurant Intermacedonia se cheama din 1990, cand a fost preluat de machidoni. Pana atunci s-a numit Medias. A fost deschis in 1968 si tind sa cred ca arata fix la fel si atunci. Nicio schimbare.
Asadar …
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Acolo am mancat prima data pizza!
Aveau o asa numita pizza casei, care se numea Pizza Macedonia, pizza care s-a gasit tot timpul in meniul restaurantului. Cu acelasi gust. Nimic schimbat. O pizza plina de mezeluri, pe care o puteai face lejer acasa, o pizza care avea unicul merit de a tine de foame. Cand am mancat-o prima data mi s-a parut WOW, ulterior mi se parea printre cele mai mediocre pizze de pe piata. Dar o luam din curiozitate: s-o fi schimbat ceva la ea?
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Cine a pus carciuma-n drum…
Eu am facut liceul la Iulia Hasdeu, asa ca restaurant Intermacedonia era in drum. Fix ca-n celebrul cantec. In clasa a XII-a ma opream acolo vinerea inainte sa ajung acasa. Beam 2 beri si plecam spre casa, cica sa studiez pentru bac.
Ajunsesem sa stiu toti chelnerii, unii dintre ei ramanand chiar si-n 2024 (doi inca m-au servit la ultimele mele vizite).
Daca nu ma insel, insa de asta nu-s asa sigur, tot aici am mancat prima oara mici. Sper sa nu gresesc.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Aici am facut balul de absolvire a scolii generale!
Deci tot aici am baut prima oara bere (caci atunci am baut prima data). Tin minte si acum: Bere Noroc! Poate de asta am aplecarea asta spre berile proaste si populare.
Nu, nu era noroc la PET, ci la sticla de sticla. Daca nu ma insel, am baut chiar 2. Am inceput direct cu portie dubla, ca sa zic asa.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Prima nunta a unui prieten apropiat!
Primul dintre prietenii apropiati care s-a insurat a facut-o acolo. Tin minte cum eu si cu un alt prieten am dus impreuna mireasa pe scari. Tin minte multe lucruri de la acea nunta. Care parca nu putea avea loc in alta parte decat la Restaurant Intermacedonia.
Nu merg des la nunti, nici atunci nu mergeam, asa ca tin minte rarele nunti la care am fost.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Cand prietenii au bagat dedicatii la lautari!
Localul avea formatie proprie, asa ca la un moment dat de ziua mea cativa prieteni s-au dus si mi-au bagat dedicatii. Tin minte exact varsta pe care o implineam: 21 de ani. Drept urmare, melodia dedicata era … Cand aveam vreo 20 de ani/ Ah, Doamne, ce viata mai duceam …
Ma rog, mi-a mai fost dedicata si melodia CINE O FI DE VINA/CINE O FI GRESIT. Dar cantata lautareste.
Ce amintiri…
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Am baut bere cand nu era voie!
Sa ne intelegem: Restaurant Intermacedonia era exact la limita restrictiilor in ceea ce priveste consumul de alcool in preajma stadionului. Foarte multi prieteni care merg la meciuri imi spun ca acolo poposeau inainte sa ajunga pe stadion.
Experienta mea e un pic atipica: eu am mers la Restaurant Intermacedonia exact inainte de celebrul Steaua – Rapid din Cupa UEFA (sfertul de finala). Nu mai tin minte daca turul sau returul. Irelevant. Cert este ca oficial nu aveau voie sa vanda bere, dar mie si unui prieten, ca ne cunostea, ne-a dat bere. Ne-a pus chelnerul nostru preferat la o masa mai retrasa (cum zice si cantecul), ne-a servit bere, tot tacamul. Ne turna repede berile in pahare, apoi ne lua sticlele, cica daca ne intreaba politia ar trebui sa spunem ca e bere fara alcool. A fost amuzant.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – E ocupat tot sus, dar voi puteti merge!
Una dintre chelnerite a scos la un moment aceasta perla. Ideea e simpla. Restaurantul avea mese in 3 locuri: afara la terasa, inauntru jos si inauntru sus. De obicei, sus erau evenimentele private. Acolo mi-am tinut eu ziua, acolo a fost nunta amicului meu.
La un moment dat, nu erau mese libere. Printre putinele dati cand am prins full, de obicei nu fac rezervarea, ca sigur gasesc masa libera. Atunci am primit replica de mai sus, pe care am tinut-o minte. Fix asa a sunat.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Am prins un parastas acolo!
Faptul ca la Intermacedonia televizoarele nu merg pe muzica, ci pe Antena 3 e deja cunoscut. Insa ceva cumva amuzant am patit acum mult timp: cateva mese mai incolo era un parastas. Am primit si noi, eu cu un amic, una sau doua beri gratis. Sa fie primit.
Ideea e ca deseori clientii pareau a fi pensionari, clienti care probabil merg acolo de ani de zile. De zeci de ani. De pe vremea cand Intermacedonia se chema Medias.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Terasa perfecta in pandemie!
Mergeam acolo sa beau niste halbe, era ideal pentru mine din 3 motive:
- Mergeam pe jos pana acolo (2 statii de autobuz), deci nu trebuia sa pun masca prin autobuze.
- Are toaleta afara, deci nici pana la toaleta nu trebuia sa port masca.
- Era mai izolat, nu foarte aglomerat, asa ca nu exista „riscul contaminarii”.
In plus, facusera o chestie misto: clientii stateau afara, insa inauntru canta formatia. Facea asta fix pe colt, ambele usi erau deschise, deci se auzeau din ambele parti. O atmosfera placuta.
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Chelnerita Steluta!
Cand mergeam eu prin liceu si prin anul 1 de facultate, cea mai tanara chelnerita de acolo, o tipa roscata, era Stela. Steluta ii zicea un coleg de-al ei. Cand ne servea Stela beam doar … Stella Artois. Tipa era draguta, parea mai multumita sa ne serveasca pe noi decat pe ceilalti clienti, care-i puteau fi tati ori chiar bunici. Evident, satisfactia disparea cand vedea bacsisul lasat. Dar hei, nimeni nu-i perfect!
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Doua la rece!
Aveam noi un chelner preferat, nu-i dau numele, dar daca citeste acest articol, sigur va zambi. El de fiecare data avea gluma cu DOUA LA RECE! Cand ne vedea, pe mine si pe un amic, ne zicea ca ne-a pus deja doua la rece. De fiecare data cand ne aducea inca un rand, zicea ca ne aduce cele 2 beri de la rece. Cand plecam, se uita la noi si se prefacea dezamagit: pai ce fac cu cele 2 puse la rece?
Culmea e ca zicea la fel si cand comandam halbe, desi halbele in mod evident nu se pun la rece. Ma rog, poti pune halba, dar berea o pui proaspata.
Faza e ca omul avea aceleasi glume: si-n 2005, si-n 2024! Ma rog, aceeasi gluma. Chiar parea ca e acelasi, ca nimic nu s-a schimbat.
Exact ca localul in sine!
Amintiri de la Restaurant Intermacedonia – Halba 8 lei!
Cred ca singurul argument in favoarea localului, in afara pozitionarii geografice, era cel al pretului. Halba de Ursus era 8 lei. Si, sa ne intelegem, calitativ vorbind, halba de acum este excelenta. Pe vremuri, cand vindeau Ciuc la halba, berea era spalacita. Cu greu puteai spune ca e bere. Ma rog, pentru unul ca mine era un avantaj: era mai slaba, deci puteam bea mai multa.
Ca sa concluzionez, s-a inchis Restaurant Intermacedonia, s-a inchis o fila din viata mea. Orice s-ar redeschide acolo nu va mai fi la fel. Nu vreau sa aduc in discutie ideea de restaurant de cartier, de cat de prost merge horeca, de cat de vinovata e pandemia cu ale sale restrictii. Sunt subiecte pentru alte articole. Aici vreau sa ramana aceste amintiri. Si regretul meu ca s-a inchis acel loc care pentru mine insemna ceva.
