Ceaiul are gust de boala!

Ceaiul pentru mine a avut, are si va avea tot timpul gust de boala. Din punctul meu de vedere, in Romania doar oamenii batrani beau ceai. Poti fi batran la 30 de ani, cand simti ca nu mai esti la fel de sanatos, deci nu despre varsta din buletin este vorba. Stati, nu dati cu pietre: psihologic vorbind, asa cred. Asa sunt setat sa cred. Sunt convins ca lucrurile NU stau asa, oricum societatea este intr-o continua schimbare, insa asa am ajuns sa cred. Din N motive. Cititi mai jos articolul si veti intelege de ce.

Sa va povestesc o intamplare reala, patita in 2 feluri asemanatoare. Eu o voi povesti cumva unit, caci in mod sensibil asemanator s-au petrecut ambele. Asadar, eram la cineva acasa si veneam dupa un episod gripal. Ma rog, raceala, gripa, cumva irelevant. Cert este ca tuseam. Sunt intrebat acolo daca vreau un ceai. Eu, speriat, zic: Ah, nu, nu mai am nimic, mi-a trecut raceala. Doar tusesc. Persoana in cauza cumva s-a speriat, a zis ca n-a vrut sa insinueze nimic. Dar fix asa este in cazul meu: beau ceai doar cand sunt bolnav. Si nu doar despre raceala este vorba, caci uneori beau ceai cand sunt deranjat la stomac (de menta).

Sa ne intelegem: pot accepta ca anumite ceaiuri au un gust bun (sunt o gramada de ceaiuri cu arome chiar faine, cu aroma vanilie de exemplu). Doar ca, vedeti voi, gust bun are si siropul de tuse. Unele anti-inflamatoare efervescente au si ele gust bun. Multivitaminele, cum este celebrul Molekin, pastila aceea efervescenta de se recomanda in tratarea COVIDULUI, au si ele gust bun. Si e bine sa aiba gust bun, eu chiar am traume din copilarie, de cand imi displacea profund gustul antibioticelor (Eritromicina era la putere in acele vremuri). Ma rog, acum au gust bun nu doar pastilele pentru copii, au gust bun (aka arome) cam toate pastilele.

Daca siropul de tuse si multivitaminele au gust bun nu inseamna insa ca le voi lua de placere. Ca POFTESC la un sirop bun de tuse. Ca abia astept sa ma vad la un sirop de tuse cu un prieten (ce dubios suna!).

Pentru cine nu a inteles, latura psihologica este mult mai importanta. Gustul ca atare este secundar. Evident, nu as putea bea chestii cu gust oribil, insa multe chestii cu gust bun pot fi respinse de organism din cauza unei experiente anterioare traumatizante. Ori a unor multitudini de experiente anterioare.

Englezii, japonezi si chinezii, desi nu-s singurii, au un intreg ritual al ceaiului. Pe ei ii inteleg de ce beau ceai. Ei respecta ceaiul, aproape il divinizeaza. Uneori isi fac programul in functie de ceai (ceaiul de la ora 5 este o traditie respectata cu sfintenie in UK). Insa trebuie sa fim constienti ca fiecare popor are propriile sale obiceiuri, propriile sale valori culturale. E foarte firesc sa fim diferiti.

Si, mai importante decat obiceiurile culturale colective sunt experientele individuale: daca eu am baut ani de zile ceai cand am fost bolnav, fiind primul nivel de tratament (daca e o afectiune superficiala, trece cu ceai; daca e un pic mai grava, ar putea fi nevoie si de pastile), atunci asa va ramane in cazul meu toata viata. Cand voi fi nevoit sa beau ceai pentru diverse afectiuni, pentru a le atenua, atunci da, il voi aprecia. Dar il voi aprecia exact cum apreciez multivitaminele: ma voi bucura ca un tratament are gust bun. Nu voi ajunge SA POFTESC la un ceai. Nu am cum. Sunt setat sa nu am cum.

Daca as merge in Anglia, probabil as respecta ritualul lor. As accepta invitatiile la ceai, m-as comporta cum ar trebui sa ma comport. Dar asta as face si in Japonia, unde nu as da mana cu cel din fata mea, ci as face o plecaciune. Asta nu inseamna ca atunci cand m-as intoarce in tara mea as prelua intocmai aceste obiceiuri. Asa cum cineva care vine in Romania si mananca preparate din porc nu va incepe sa manance porcarii si la el in tara.

Apropo, eu sunt tipul de om care bea bere in ceainarie. Mie-mi plac ceainariile de la noi pentru ca sunt tip lounge, au separeuri. Asta este SINGURA lor calitate. Altfel, daca au 1 singur tip de ceai ori 100 pentru mine e tot aia.

Ar trebui sa spun doua cuvinte si despre bauturile tip Nestea (ori Icetea ori cum s-or mai numi ele). Pentru mine, ele sunt sucuri. Chiar sunt vandute sub numele de „bauturi necarbogazoase”. Nu sunt ceaiuri. Insa chiar si asa, beau rar spre deloc asa ceva. Ceva din mine imi spune sa le evit. Intre un Nestea si un Prigat, presupunand ca ar fi aceeasi aroma, prefer Prigat. Ma rog, eu prefer Cola, dar trecem peste. Ideea e ca inclusiv sintagma de TEA ma face pe mine sa evit acea bautura.

Nu spun ca toti ar trebui sa ganditi la fel despre ceai, insa marturisesc ca m-am bucurat cand am citit aceasta stire. Se pare ca nu-s singurul care gandeste asa. E un fel de cutuma culturala. Sunt in randul lumii, nicidecum diferit, absurd, ciudat. Desi deseori ma bucur cand constat ca-s diferit, de data aceasta ma bucur ca sunt si altii ca mine. Nu stiu daca sunt(em) majoritari, sper ca cineva va face un studiu care sa spuna acest lucru.

Apropo, eu sunt dubios pentru ca nu-mi place cafeaua. Prefer oricand o ciocolata calda in locul ei. Deci nici ceai, nici cafea. Atat de dubios sunt. Am facut candva un clip despre cafea. Este cel de mai jos. (Apropo, diferenta fundamentala dintre ceai si cafea este CONFORMISMUL: multi beau cafea pentru ca toata lumea bea cafea, pentru ca ar fi niste ciudati daca n-ar face-o).

Voi in ce relatie sunteti cu ceaiul? Beti constant? Cum ati inceput sa beti? Ce parere aveti despre cei care beau, respectiv despre cei ca mine, care NU beau ceai de placere?